Marti si Joi - Navingand pe Ocean

Marti si Joi  erau zilele petrecute in intregime pe ocean, navigand inspre si dinspe Insula Fanning (Republica Kiribati), destinatia noastra de Miercuri. Erau cele mai grele zile din saptamana, cand toti pasagerii erau la bord (de parca ar fi putut pleca undeva?!) si deci cam toti membrii echipajului erau ocupati pana peste poate....fiecare in domeniul lui.  Foarte rar sa avem liber in cele doua zile!  Si pentru ca nu pot povesti despre locurile pe care "le-am vizitat" deoarece era numai pe ocean, voi povesti despre viata pe barca!  Sunt convinsa ca vor fi unele persoane trecute prin "viata pe barca" care nu vor fi de-acord cu ceea ce urmeaza....dar aceasta este povestea mea si fiecare e liber sa-si scrie propria-i poveste!

Munca...

Cum e de asteptat, partea cu munca a fost cel mai putin favorita mea si amintirile placute legate de munca sunt putine.  Lucram cate 10-12 ore pe zi si chiar daca nu era munca fizica, stresul de a face fata unor americani mereu flamanzi si mereu nemultumiti era destul de mare!  Nu stiu pe nimeni care sa fi lucrat pe vas si sa spuna ca-i place  partea cu munca. Toti eram acolo fie pentru bani - marea majoritate - fie, unii dintre noi si pentru putina aventura. Astazi cand ceea ce lucrez imi face placere si chiar ma pasioneaza, imi dau seama cat de neinteresata si chiar frustrata eram de ceea ce faceam. Dar mi-am facut datoria cum se cuvine.  Partea buna a muncii e ca lucram cu colegi care imi erau dragi....cel putin unii dintre ei!

Dintre toate cele 7 restaurante  in care am lucrat ca si Hostess in 10 luni, cel mai drag mi-a fost Endless Summer (in poza e restaunatul de la balcon), restaurantul cu specific Hawaiian. Am avut norocul sa lucrez aici cu Babalina, Thomas si alti indivizi simpatici. Mancarea era buna iar eu curioasa fiind sa incerc toate delicatesele locale, nu refuzam oferta Babalinei de a ne ascunde in Storage Room si a manca.  Partea frumoasa e ca fiind localizat chiar la mijocul "barcii" , restaurantul avea geamuri pe ambele parti , plus vederea in interior spre Foyer.  Cand nu eram ocupata, "pierdeam vremea" privind pe geam si visand......

Cabina....

Si "mama chefurilor in cabina" a fost ziua de nastere a lui Codruta, care implinea 20 de ani si cand , pe langa sampanie si tigari, am adus in cabina un tort cu lumanari aprinse! Acuma cei care au mai fost pe vase stiu ca alcoolul si tigarile in cabina sunt interzise, dar lumanarile aprinse .... sunt mai mult decat un dezastru!  Foc deschis la bord, in mijlocul oceanului! Cum era de asteptat, s-a pornit alarma de incendiu si in 30 de secunde security au fost la noi in cabina.  In mai putin de 30 de secunde, am navalit in cabina vecina, a unor chinezoaice cuminiti care dormeau civilizat la ora aceea si am aruncat le ele tortul si toate celelelate "obiecte de contrabanda"!  Cand security a intrat la noi in cabina, noi stateam cu totii cuminti si povesteam, foarte nevinovati si neintelegand cum si de ce s-a pornit alarma!  Si culmea e ca ne-au crezut!

Crew bar si petrecerile....

Barul echipajului era locul unde ne terminam seara inevitabil! De multe ori fara intentia de a ramane, doar sa trecem sa vedem cine mai e pe acolo si se se mai aude.... Am atat de multe poze din crew bar si de la petreceri incat cineva ar putea crede ca noi chefuiam 10-12 ore pe zi si munceam 2 ore! Ar fi o nedreptate sa postez o poza in favoarea alteia....si plus, unele poze nu sunt de postat public, mai ales fara acordul celor din poza!

Oceanul....

Insa cea mai frumoasa amintire pe care o am a zilelor petrecute navingand oceanul este...Pacificul in sine. Cuprinsi intre doua infinitati, cer si ocean, calatoria noastra parea sa fie un fel de "calatoria lui Sisif", neavand nici un reper real, pentru mai bine de 24 de ore. Oceanul are atat de multe fete, caractere si atitudini, este atat de temperamental si ascunde o lume vie pe care muritorul de rand nici nu si-o poate imagina. Kilometrii de apa sub noi misunand de viata! Oricat ar fi fost ziua de grea, o scoala de pui de delfini (uneri chiar si 30), innotand pe langa vas si supravegheati de aproape de delfinii adulti  imi aduceau atat de multa bucurie! Sau balenele albastre care se apropiau curioase sau albatrosii - singurele pasari care isi petrec viata excusiv pe ocean, departe de tarm, exceptand perioada ocupati cu aducerea pe lume a unei noi generatii.

Zilele cu cer senin si apa calma precum o oglinda era minunate, totusi destul de rare;  nu stiam unde se "sfarseste" apa si unde "incepe" cerul, pluteam intr-o sfera total albastra!  Vara, furtunile sunt la ele acasa in Pacific, si in ciuda sensibilitatii fintei umane la tumultumul valurilor, nu poti decat sa admiri forta naturii si sa te inclini umilit cand iti dai seama a ca defapt nu esti decat un fir de nisip la voia ei in mijlocul oceanului dezlantuit.

Dar dupa furtuna intotdeauna vine si vremea buna si daca cerul senin era minunat ziua, noaptea era o feerie, mai ales in noptile cu luna noua....atat de multe stele!

Dintre toate pozele de pe ocean, aceasta este favorita mea: apus de soare dupa furtuna!