| ATHABASCA GLACIER (3491M) |
|
|
| Canada - Canada 2009 | |||||||||
| Written by Daniela Pascan | |||||||||
| Wednesday, 08 July 2009 12:43 | |||||||||
Due to its easy access from the My story with Athabasca glacier stated in the summer of 2007, when I have been for 7 days in jasper, on Tonquin Valley and Edith Cavell with Florin and Sebastian. Then we stopped at 99.99% from the ones that stop here, take few pictures with this incredible landscape, few souvenirs and maybe, if they have time, a walk to the glacier with the special tour cars. The other 0.01% climb the surrounding peaks. In 2007, we stopped like the 99.99% to take few pictures and something else: dreams to climb In 2008,
In 2009, after the successful attempt of
![]() Nu mai verific ceasul de aici inainte, ma bucur de zi si de sansa de a fi aici si de a urca acest varf acoperit partial de ghetar. Poate ca in 50 de ani ma voi intoarce si voi urca babeste doar varful, fara ghetar. Trist, foarte trist! Dar deocamdata ghetarul exista, inca un motiv de bucurie…azi! Conul de lumina ne ajunge si pe noi; incepem “programul” la ochelari. Pana sub “tavan” urcam ok, fara nici o problema, zapada e inghetata. Aici i-i ajungem din urma pe cei 8 din-naintea noastra ( 2 ghizi si 6 clienti).
![]()
Urcusul devine mai accentuat si avem parte de un strat proaspat si afanat de zapada care ne incetineste considerabil avansul. I-i lasam pe ceilati sa faca urme, noi dupa ei, mai schimbam o vorba…socializam precum montagnarzii. Inainte de traversare, cei din fata se opresc sa se regrupeze. Noi continuam si facem noi urme de data asta! Se vede ca nins in ultimele zile, vreo 30 cm de zapada prospata peste zapada anterioara inghetata, reteta ideala pentru avalansa. Ne miscam repede, sa iesim din zona, sa ajugem pe platou.
![]()
Platoul pare destul de mic si abordabil la inceput….dar cu cat inaintam cu atat devine mai lung si interminabil. Ajungem si la piciorul de urcare pe Silver Horn, o panta abrupta si inghetata si din fericire in umbra! E ultima parte de urcus serios si dintr-ul motiv misterios, amandoi urcam foarte incet si cu pause dese. Nu e nici o dificultate tehnica, nici macar nu e foarte aprupt… parca pedalam in gol si nu avansam deloc. Pentru prima data Florin ma roaga sa trec in fata sa mai bat si eu urme caci el nu mai poate! Foarte ciudat, parca ne-am pierdut toata energia. Cele 3 ore de somn de azi-noapte isi spun cuvantul. In cele e din urma ajungem si pe acest varf intermediar…ce priveliste! In toate directile…o minunatie de zi, un ocean de ghetari si o "padure" de varfuri. De aici doar maxim 30 de minute pana pe varf!
aprox. 10:30 am – la ora la care de obicei ma trezesc in week-end, suntem deja pe varful Athabasca si contrar asteptarilor, suntem primii pe ziua de azi! Mare bucurie mare! Ce buna ar fi o cafea fierbinte! Dar pozele vorbesc mai bine decat mine…..
Amandoi avem deja ochi de sudori! O sa fie interesant de condus acasa cei peste 300km. La coborare ne intalnim cu grupul de 8, dar doar 5 (2 ghizi si 3 clienti) ajung pe varf. Ne grabim caci norii incep sa se adune din Vest ( British Columbia). Pana ajungem din nou la traversare, vantul spulbera deja zapada, care uneori curge “ inocenta” in minuscule avalanse. Nu mai e soare dar e vant si nici nu stiu care e mai rau pentru ochii nostrii.
![]()
Nu-i vreme de pierdut…o luam la picior si nu ne oprim decat cand ajungem la piatra. 12:15 pm – de acum in poteca si trecuti de riscuri, ne dezechipam linistiti, ne tragem sufletul si mancam de amiaza! Hamburgeri si ceapa verde si castraveti murati….care au fost purtati pana pe varf si inapoi! 2:00 pm – in parcare la masina, ne pregatim de plecare spre casa si surpriza: ochelarii mei de soare sub masina! Se pare ca au cazut din ruxac de dimineata cand ne echipam! Ma bucur si ma enervez in acelasi timp, imi vine sa-i sparg! 6:00 pm – dupa alte cateva opriri pe drum, sunt acasa pe terasa si beau bere…cu ochii inchisi! Ce zi minunata!
![]() Athabasca e un ghetar usor…pe vreme buna si cu putin noroc de a nu nimeri crevasele. Nici nu vreau sa ma gandesc in ce mostru de munte se transforma pe vreme rea! Dar noi ne-am descurcat binisor iar pentru mine a fost o reusita extraordinara. Desigur ca acum vreau sa ma intorc si sa-l urcam din nou, pe o ruta diferita: Silver Horn…pana cand mai exista ghetar! |
|||||||||
| Last Updated on Saturday, 11 July 2009 19:59 |