După cum îi spune şi numele acest parc conservă una dintre cele mai mari depozite de lemn pietrificat.  A fost constituit în 1962, când pe lângă Mounmentul National care exista din 1906, s-a mai adăugat o zonă numită Painted Desert.  Acesta din urmă se pare că a primit numele de la exporatorii spanioli, care au străbătut zona în jurul anului 1550, bineînţeles în căutare de alte “comori” decât de quarţ.

Înainte de venirea europenilor, zona a fost locuită de nativii americani. Ei au lăsat urme ale existenţei lor în această zonă, precum simboluri desenate pe pietre, oale, vârfuri de săgeată, iar specialiştii susţin că ei cultivau pământul. Probabil din cauza unor secete au fost nevoiţi să se mute în alte zone.

Deşi nu aveau cunoştinţele ştiinţifice necesare pentru a întelege formarea lemnului pietrificat, totuşi nativii nu au dus lipsă de imaginaţie pentru a-şi explica elementele din mediu şi a le da un sens coerent. Astfel, pentru indienii Navajo buştenii reprezentau oasele monstrului Yietso pe care strămoşii lor l-au răpus când au sosit pe acele melaguri.

Explicaţia ştiinţifică este legată de celulele lemnoase care au fost înlocuite cu siliciu. Lemnele a fost depozitate în canalele unor râuri fiind constant acoperite de nisip. Culorile roşiatice, gălbui şi portocalii provin de la oxizii de fier şi mangan.

“Buştenii” par a fi tăiaţi perfect. Acest fenomen apare deoarce quarţul se crapă pe o linie dreaptă. Platoul pe care se află lemnul pietrificat a suferit un proces de înălţare de-a lungul timpului, furnizând energia necesară “tăierii”.

Au fost descoperite şi numeroase fosile, dovadă că zona a avut cândva caracteristici tropicale.

Acum, deşi zona este semiaridă, nu duce lipsă de faună şi vegetaţie. De la şopârle şi până la căprioare or râşi, toate îşi găsesc un loc într-un ecosistem destul de fragil.

Lemnul pietrificat poate fi achiziţionat de la numeroasele shopuri de pe proprietăţile particulare care înconjoara parcul. Totuşi se estimează că în fiecare an se fură din park aproximativ 12 tone.