Grand Canyon, South Kaibab Trail, Bright Angel Trail Print E-mail
USA - USA 2003-2006
Written by Florin Panaitescu   
Tuesday, 12 April 2005 00:00

Grand Canyon a fost format de Râul Colorado. Acesta a tăiat rocile Platoului Colorado pe o durată de două miliarde de ani, acest platou având de-a lungul timpului o tendinţă de înălţare. Canyonul se află în mare măsură în Parcul Naţional Grand Canyon, unul dintre primele înfiinţate în SUA.  Are o lungime de 446 km, o lăţime între 6.5 km şi 29 km, precum şi o adâncime maximă de 1.83 km. Primul European care a văzut zona a fost García López de Cárdenasin în 1540 şi căruia i s-a părut că Râul Colorado este doar un pârâiaş. Înainte de venirea europenilor, nativii au descoperit poteci care să-i conducă spre râu, unde şi-au construit aşezări şi s-au adaptat la condiţiile mediului. 

Prima zi in Grand Canyon am peterecut-o plimbandu-ne pe South Rim. Pentru a facilita deplasarea turiştilor a fost construit un drum pentru automobile şi o potecă, in mare măsură asfaltată, de aproximativ 15 km. În zona rim-lui (marginii) canionului se folosesc doar autobuzele parcului, pentru a limita impactul asupra mediului. Ne-am oprint la lookout-uri, am filmat şi fotografiat precum turiştii japonezi, am admirat pereţii, turnurile si grohotişurile. Pentru ochiul neavizat acestea au doar nuanţe de roşu şi cărămiziu, dar pentru un geologist sunt precum nişte secţiuni în istoria Pământului.

Ne-am pregatit încă de acasă cu informaţiile necesare pentru a coborî la râu în condiţii de siguranţă. Oricum ne-am oprit şi pe la Information Center pentru a povesti cu rangerii despre starea traseelor în acel moment. Am urmat South Kaibab Trail spre râu şi Bright Angel Trail înapoi pe South Rim. Aceste două trasee care pornesc de pe South Rim sunt singurele menţinute şi amenajate.

South Kaibab Trail începe la Yaki Point, are o lungime de 6.5 mile şi o diferenţă de nivel de 4820 feet.

La început poteca coboară mai accentuat într-o zonă numită Pipe Creek şi după 1.5 mile ajunge la Cedar Ridge.

 

 

 

 

Din motive ecologice a fost instalată aici o toaletă. Pentru cei care nu sunt în forma fizică bună acest punct constituie un loc bun de a se întoarce înspre rim. Poteca ocoleşte O’Neill Bute şi coboară mai accentuat printr-o serie de zig zaguri către Platoul Tonto.

 

 

 

 

Peisajul este semi arid, spectaculos, roşiatic, iar plantele cu ţepi sunt predominante.

 

 

 

 

Nu mult după aceea se ajunge într-o zonă numită The Tip Off, aflată în Inner Canyon Gorge. Aici se află câteva toalete şi un telefon de urgenţă. Acesta este util mai ales în zilele călduroase, drumeţul neavizat putând avea probleme. Deoarece South Rim este la 2100 m altitudine, temperatura este acceptabilă, dar pe măsură ce te apropii de râu devine din ce în ce mai cald, ajungând până la 40 C în timpul verii. Ultima porţiune îţi oferă posibilitatea de a vedea râul şi urmele pe care acesta le-a lăsat în stâncă.

 

 

 

La capat este un scurt tunnel care te scoate pe un pod suspendat desupra râului care în mod obişnuit este tulbure, continuând cu multă energie procesul de eroziune.

 

 

 

 În apropiere se află Phantom Ranch, pe partea nordică, unde se găseşte un campsite drăguţ, o staţie a rangerilor şi un loc pentru măgarii ce sunt folosiţi pentru transportul turiştilor sau a unor poveri.

Tot de aici începe şi Nortk Kaibab Trail ce conduce, în mod evident, pe North Rim.

După ce am mâncat lunch-ul în stil american (un burger şi ceva cartofi prăjiţi) am continuat de-a lungul râului spre Bright Angel Trail. Înainte de a ajunge la acesta am trecut râul pe un alt pod suspendat.

Trail-ul acesta are 9.5 mile şi urcă 4500 feet. La început intersectează un drenaj numit Pipe Creek şi ajunge în zona Garden Creek. Încă de la primii paşi am constatat că vegetaţia este mai abundentă datorită prezenţei apei.

 

 

 

 

La fel ca pe South Kaibab Trail şi această rută are locuri de popas, unul dintre ele fiind Indian Garden, unde se află un campsite mai rudimentar. Deoarece este adesea străbătut de turişti există numeroase pancarde cu informaţii privind simptomele în caz de dehidratare. Pe parcurs se pot vedea diferitele straturi de roci: Coconino, Hermit şi Esplanade. Ruta începe să ia serios în altitudine, numeroasele zig zaguri făcând urcarea mai uşoară, la care se adaugă o panoramă spectaculoasă.

 

 

 

Traseul iese la Hermit Rest Road, iar pe când am terminat noi tura a început să ningă.

Last Updated on Monday, 08 December 2008 20:23
 
'